Ortodontia la copii
Momentul potrivit pentru primul control ortodontic - in jurul varstei de 6-7 ani
Ortodontia la copii
Momentul potrivit pentru primul control ortodontic - in jurul varstei de 6-7 ani
Niciodata nu este tardiv pentru tratamentul ortodontic, iar cand vine vorba de copii, mai devreme este mai bine decat prea tarziu. Iata de ce:
- pot fi detectate probleme de crestere osoasa si eruptie a dintilor permanenti
- chiar daca dintii copilului dvs. par a fi drepti, pot exista probleme pe care doar un ortodont le poate indentifica
- tratamentul timpuriu poate preveni sau intercepta dezvoltarea altor probleme mai grave si poate favoriza un tratament ulterior mai scurt si mai putin complicat; in unele cazuri va fi posibila obtinerea unor rezultate care nu ar mai fi realizabile odata cu finalizarea cresterii oaselor fetei
Cu ajutorul unei faze precoce de tratament devin posibile:
- modelarea cresterii oaselor maxilare
- reducerea riscului de trauma a dintilor frontali proeminenti
- corectarea obiceiurilor orale daunatoare
- imbunatatirea aspectului facial
- ghidarea eruptiei dintilor permanenti spre o pozitie mai favorabila
Exista cateva situatii bine definite in care tratamentul ortodontic incepe in copilarie:
- Muscatura inversa: in mod corect dintii superiori trebuie sa ii acopere pe cei inferiori, atat pe cei din fata (incisivi) cat si pe cei din spate (molari). Situatia in care dintii inferiori ii acopera pe cei superiori se numeste muscatura inversa si poate fi localizata la un singur dinte (angrenaj invers) sau la mai multi dinti (ocluzie inversa/incrucisata). Din punctul nostru de vedere aceasta afectiune este o urgenta si trebuie tratata imediat. In lipsa tratamentului pot sa apara asimetrii de dezvoltare ale mandibulei si in consecinta ale fetei, cu devierea mentonului (barbiei) spre stanga sau dreapta, dureri musculare si ale articulatiei temporo-mandibulare, uzuri dentare si inflamatie gingivala. Tratamentul presupune expansiunea (latirea) maxilarului superior si se realizeaza cu dispozitive ortopedice fixe sau mobilizabile.




- Dinti supranumerari: dentitia definitiva este formata din 32 de dinti, iar dintii care apar in plus se numesc supranumerari. Ei pot fi localizati oriunde la nivelul maxilarelor, dar cel mai frecvent in zona incisivilor. Dintele supranumerar din aceasta zona se numeste meziodens. Cel mai frecvent dintii supranumerari au o forma conica si sunt mai mici ca dimensiune. Ei pot cauza multe probleme: inghesuiri grave ale incisivilor, tulburari de eruptie sau chiar impiedica eruptia dintilor definitivi. Cel mai adesea parintii observa intarzierea eruptiei unuia dintre incisivi, cel mai frecvent incisivul central maxilar.




- Hipodontia: este situatia inversa in care lipsesc unul sau mai multi dinti din dentitia temporara sau definitiva. Implicatiile sunt multiple, iar in functie de numar si localizare, lipsa dintilor definitivi are impact major asupra esteticii faciale, a fonatiei si a masticatiei. Cel mai frecvent afectat este incisivul lateral maxilar, urmat de premolarul doi mandibular. Copiii cu agenezii trebuie diagnosticati precoce, deoarece atitudinea terapeutica in aceste cazuri difera foarte mult in functie de localizarea si numarul dintilor lipsa.


Niciodata nu este tardiv pentru tratamentul ortodontic, iar cand vine vorba de copii, mai devreme este mai bine decat prea tarziu. Iata de ce:
- pot fi detectate probleme de crestere osoasa si eruptie a dintilor permanenti
- chiar daca dintii copilului dvs. par a fi drepti, pot exista probleme pe care doar un ortodont le poate indentifica
- tratamentul timpuriu poate preveni sau intercepta dezvoltarea altor probleme mai grave si poate favoriza un tratament ulterior mai scurt si mai putin complicat; in unele cazuri va fi posibila obtinerea unor rezultate care nu ar mai fi realizabile odata cu finalizarea cresterii oaselor fetei
Cu ajutorul unei faze precoce de tratament devin posibile:
- modelarea cresterii oaselor maxilare
- reducerea riscului de trauma a dintilor frontali proeminenti
- corectarea obiceiurilor orale daunatoare
- imbunatatirea aspectului facial
- ghidarea eruptiei dintilor permanenti spre o pozitie mai favorabila

Exista cateva situatii bine definite in care tratamentul ortodontic incepe in copilarie:
- Muscatura inversa: in mod corect dintii superiori trebuie sa ii acopere pe cei inferiori, atat pe cei din fata (incisivi) cat si pe cei din spate (molari). Situatia in care dintii inferiori ii acopera pe cei superiori se numeste muscatura inversa si poate fi localizata la un singur dinte (angrenaj invers) sau la mai multi dinti (ocluzie inversa/incrucisata). Din punctul nostru de vedere aceasta afectiune este o urgenta si trebuie tratata imediat. In lipsa tratamentului pot sa apara asimetrii de dezvoltare ale mandibulei si in consecinta ale fetei, cu devierea mentonului (barbiei) spre stanga sau dreapta, dureri musculare si ale articulatiei temporo-mandibulare, uzuri dentare si inflamatie gingivala. Tratamentul presupune expansiunea (latirea) maxilarului superior si se realizeaza cu dispozitive ortopedice fixe sau mobilizabile.




- Dinti supranumerari: dentitia definitiva este formata din 32 de dinti, iar dintii care apar in plus se numesc supranumerari. Ei pot fi localizati oriunde la nivelul maxilarelor, dar cel mai frecvent in zona incisivilor. Dintele supranumerar din aceasta zona se numeste meziodens. Cel mai frecvent dintii supranumerari au o forma conica si sunt mai mici ca dimensiune. Ei pot cauza multe probleme: inghesuiri grave ale incisivilor, tulburari de eruptie sau chiar impiedica eruptia dintilor definitivi. Cel mai adesea parintii observa intarzierea eruptiei unuia dintre incisivi, cel mai frecvent incisivul central maxilar.


- Hipodontia: este situatia inversa in care lipsesc unul sau mai multi dinti din dentitia temporara sau definitiva. Implicatiile sunt multiple, iar in functie de numar si localizare, lipsa dintilor definitivi are impact major asupra esteticii faciale, a fonatiei si a masticatiei. Cel mai frecvent afectat este incisivul lateral maxilar, urmat de premolarul doi mandibular. Copiii cu agenezii trebuie diagnosticati precoce, deoarece atitudinea terapeutica in aceste cazuri difera foarte mult in functie de localizarea si numarul dintilor lipsa.

